Ziua ploioasa, de ieri, a fost potrivita pentru a sta intr-un locas linistit, inconjurat de oameni zambitori si de a lega relatii interumane cu straini printr-o simpla actiune: a admira fotografii. Asadar, in 8 mai, de la ora 17, in cadrul Palatului Stefaniei, a avut loc Expozitia de „imagini” a fotografului elvetian Charles Weber, Photos d`Identité: Romaniei 1969-1999.
Expozitia este impartita in patru mari categorii, teme: identitatea taraneasca si sateasca (1969-1973), identitatea suburbana si industriala (1990-1999), identitatea tiganeasca (1990-1999) si identitatea istorica referitoare la Trenul Arad-Podgorita, inainte de a disparea (1991).
Incaperea a fost invaluita de o atmosfera calda, linistita creata de adultii care misuneau de la o fotografie la alta, rememorand amintiri pierdute si schimband pareri; si de tinerii care se opreau la cate o poza, discutand despre ele, razand pe alocuri. Bliturile, desi inofensive, si-au facut aparitia, intrucat cei prezenti doreau a imortaliza inca o data aceste momente oprite intr-un timp si spatiu trecut. Intr-una din camere era amenajata o masa cu gustari si un mini bar pregatit pentru public.
Astfel, cu un pahar de vin in mana si cu o napolitana sau o capsuna in cealalta, lumea s-a bucurat de expozitie – plimbandu-se prin diverse culturi, prin lumi apuse, admirand ceva ce nu mai poti vedea in fiecare zi. Uitandu-te atent, dupa doua perdele de taciune se gasea un „refugiu” din galagia si agitatia cotidiana unde puteai sa iei un loc pe un scaun de nisip, sa iei o gura de aer, o pauza, sa respiri si sa vezi arta prin vizionerea imaginilor surprinse de Charles Weber.
Autorul mult asteptat a aparut si lumea l-a inconjurat entuziasmata, asteptand discursul sau. Cu emotie in glas a declarat: „Am incercat sa surpind imagini bune – imagini in care ceva se intampla. Insa, prima si prima data este o imagine, nu o actiune, doar un peisaj, o idee. O simpla imagine a unei observatii”. A continuat apoi prin a povesti despre vizitele in Romania, cu o voce calda, dar putin reticenta din cauza barajului lingvistic, exprimandu-se in engleza, nu in limba sa materna: „Am calatorit in anii 69-70 prin Romania, apoi ne-am intors dupa Revolutie iar, in anii 90 – 99″.
„Cele mai vechi fotografii, cele care surprind viata la tara, s-au schimbat. Abia cand m-am intors am realizat ca pozele mele s-au schimbat pentru ca peisajele au devenit altele, industrializarea satelor a evoluat. Fotografiile mele arata cum era o realitate si le putem compara cu ce a devenit realitatea de acum. Am fost un simplu martor al evenimentelor, peisajelor, oamenilor surprinse in fotografiile mele. Aceasta diversitate a fost, de fapt, motivul de a aduce aceste poze laolalta”. A spus Charles Weber cu un zambet larg, mici pauze in vorbire pentru a-si gasi cuvintele potrivite, observandu-se pasiunea sa pentru arta, intrucat a povestit plin de entuziasm, gesticuland energic.
A inchis discursul sustinand ca: „Nu imi place cand pozele incearca sa spuna ceva specific, ele sunt imagini in primul rand. Abia apoi gasim un mesaj, dar ele sunt o surprindere a idei ca am fost acolo si am observat.”. A urmat apoi o plecaciune in aplauzele celor prezenti, invitandu-i sa se descopere chipurile, peisajele, povestile unei Romanii surprinse prin ochii sai. (Ana-Maria Brehui)
