† IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului
Iubitului nostru cler, cinului monahal si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi, parinteasca binecuvantare.
„Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor si-L vor omori, dar a treia zi va invia.” (Matei 17, 22-23)
Iubiti frati si surori in Domnul,
Hristos a inviat!
Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Care ne-a invrednicit sa ajungem si anul acesta sa praznuim in pace si liniste Invierea Domnului nostru Iisus Hristos!
Acest Praznic al Luminii alunga pentru totdeauna intunericul necredintei din inima omului.
Omul cazut in pacat, si din pacat, in moarte, isi ducea aceasta povara, moartea, ca pe cea mai grea osanda a vietii sale. Osandit la intuneric, mereu a privit spre soare, nadajduind ca il va ajuta, dar soarele doar l-a mangaiat cu razele lui blande si s-a dovedit a fi neputincios in fata mortii.
In urma pacatului, omul s-a ascuns de la fata lui Dumnezeu in adanc, in casa mortii. Omul pierduse prima sa batalie cu Satan. Il va trimite Preamilostivul Tata Ceresc peFiul Lui sa-l ajute pe om si sa-l elibereze din robia mortii.
Frati crestini, suntem tentati sa credem ca Iisus Hristos a calatorit doar pe cararile din Tara lui Israel, ca a umblat pe uscat si pe mare. Oare doar atat?! Nu, ci a calatorit in adanc, in casa mortii, pe care o omorase pe Crucea de pe Golgota. Cat de lung e drumul de la cer si pana in adanc, in casa intemnitatului om!
Hristos l-a cautat atunci pe Adam, iar azi ma cauta pe mine.
Doamne, eu sunt in adanc, mai in adanc decat Adam; fie-Ti mila de mine si de noi!
A venit Hristos la noi si omul a stat cu Fiul lui Dumnezeu la masa si in sinagoga, dar nu L-a cunoscut, desi facuse atatea minuni si rostise atatea invataturi! N-a vazut in El decat pe fiul teslarului din Nazaret. Lui Hristos nu I-a fost rusine ca oamenii nu-I ziceau Fiul lui Dumnezeu, ci fiul teslarului. Aceasta face parte din chenoza lui Hristos. Mai mult decat atat,a coborat si in adanc. Drumul spre adanc a trecut prin Golgota.
Urcandu-Se pe Cruce, de acolo a vazut cat de lung e drumul pana in casa mortii, unde era Adam, impreuna cu fiii si urmasii lui.
Hristos, cand Se urca, atunci coboara in suferinta si in jertfa. Mantuitorul nu S-a jertfit pentru noi pe altarul templului din Ierusalim, ci pe un altar nou, pe care nu se mai jertfise nimeni, pregatit de om pentru Fiul lui Dumnezeu: Crucea cu impatrite raze.
Crucea a auzit ultima bataie a inimii lui Hristos!
Fiul lui Dumnezeu Isi sfinteste altarul cu scump Sangele Sau. Si de atunci, noi, crestinii, cinstim si sarutam acest altar.
Hristos a ajuns in adancul lui Adam, darS-a odihnit si in adancul Sau, in Sfantul Sau Mormant, pe care ni l-a lasat si noua spre odihna si spre asteptare in credinta si in nadejdea invierii noastre. Aici Il vom astepta toti pe Hristos.
Fericiti cei ce Il vor astepta in nadejdea Invierii celei de obste: „Cu trupul adormind ca un muritor, Imparate si Doamne, a treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand. Si moartea pierzandu-o, Pastile nestricaciunii, lumii de mantuire” (Luminanda).
Omule, nu deznadajdui: nu mori, ci treci! Ultima ta zi este rasaritul eternitatii tale. Daca mergi spre Lumina, umbra iti ramane in urma.
Iubiti frati crestini,
Iubirea inomenita este alungata din lume, din cetatea Ierusalimului, nu in alta tara, ci este alungata pe Cruce.
Crucea este cetatea pe care o pregatise omul pentru Fiul lui Dumnezeu, Iubirea intrupata. Inaltat pe Cruce, Hristos Isi vede creatia cazuta si o ridica impreuna cu Sine pe Cruce, hranindu-l pe om cu Sangele si cu Trupul Sau, Painea vietii: „Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Caci Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu, adevarata bautura” (Ioan 6, 54-55).
Tarinile rodesc spice de grau. Crucea L-a rodit pe Hristos Euharistic, Painea vietii.Nu fugi de Cruce, caci pe ea vei gasi Painea vietii. Pe Cruce, Hristos iti vindeca ranile pe care ti le-a facut fratele tau.
Iubiti credinciosi, la Inviere, Mantuitorul a iesit din Mormant prin piatra ce fusese pecetluita, asa cum a intrat la Sfintii Sai Apostoli, prin usile care erau incuiate. Abia dupa Inviere, piatra Mormantului a fost pravalita: „Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, si Salomeea au cumparat miresme ca sa vina sa-L unga.
Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant. Si ziceau intre ele: «Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?» Dar ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata, caci era foarte mare” (Marcu 16, 1-4).
Fratilor, nu-L tineti pe Hristos sub piatra uitarii voastre. Nu-L ingropati in uitare.
Cine si-a uitat parintii si fratii, acela L-a uitat pe Hristos.
Fiul lui Dumnezeu inviaza si iese din Mormant, nestricand lucrarea omului. Nu a venit sa le zica lui Iosif si Nicodim: Nu trebuia sa puneti o piatra pe Mine; chiar piatra va grai prima despre Invierea Lui. Ce mare adevar a grait o piatra! Si azi pietrele din Tara lui Israel graiesc despre Hristos!
O, omule! Tu, care esti o fiinta vie si porti in tine o scanteie de Sus, de ce esti mut? Oare a primit piatra mai mult har la creatie decat tine?! Nu pentru nevinovata piatra a venit Fiul lui Dumnezeu in lume, ci pentru tine. Dar, pentru ca a grait marele adevar, Hristos va face din acea piatra pamant nou, la a Doua Lui Venire: „Si am vazut cer nou si pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut si marea nu mai este” (Apocalipsa 21, 1).
Fiul lui Dumnezeu va marturisi inaintea Tatalui despre noi, dar va marturisi si despre acea piatra, pe care o va face pamant nou, in care nu vor mai creste spinii urii dintre frati si dintre neamuri. Logica iubirii nu este ca a omului cazut. Noi raspundem chiar si binelui cu rau. Nu mai zic cum raspundem noi raului!
In logica omului, in raport cu Hristos, Iubirea intrupata, Iubirii i se raspunde cu rastignirea. Omul nu si-a dat seama ca atunci cand L-a rastignit pe Hristos, chiar in acele momente, Hristos il iubea cel mai mult, adica Se jertfea pentru om. Din cauza urii si a pacatului, omul nu vedea ca atunci Hristos i Se daruieste ca Paine a vietii, Paine Euharistica: „Eu sunt Painea cea vie, Care S-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar Painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu” (Ioan 6, 51).
Cine iubeste, sufera. Iubirea si jertfa sunt cele mai bune surori, sunt surori care s-au legat pe Cruce ca nu se vor desparti niciodata. Iubirea si suferinta sunt doua candele in care trebuie sa punem mereu untdelemnul faptelor bune.
Cel ce iubeste si se jertfeste, mare har de la Hristos Cel Inviat va primi. Cand suferi pentru fratele tau, este semn ca atunci il iubesti mai mult. Iubirea va schimba istoria.
Iubitii mei fii duhovnicesti,
Ziua Invierii este ziua bucuriei crestinilor si a ingerilor. Si ingerii lui Dumnezeu s-au bucurat, vazandu-L pe Fiul lui Dumnezeu ca a biruit stapanirea mortii. Castigase cea mai mare batalie din univers. Prin Invierea lui Hristos noi am dobandit dreptul la vesnicie.
Fratilor, intre cer si pamant trebuie sa fie numai rugaciune. In cantarile Bisericii, auzim azi frumosul indemn: „Ziua Invierii, si sa ne luminam cu praznuirea; si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem: «Fratilor», si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru Inviere. Si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le” (din cantarile Invierii).
Invierea Domnului stinge focul dusmaniei dintre oameni.
Iubitilor, pana la Inviere, omul a trait sub semnul mortii vesnice. Moartea il despartise pe om de Dumnezeu si de semenii sai. Invierea lui Hristos este arvuna invierii noastre. Sfantul Apostol Pavel ne spune: „Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra. (…) Sunteti inca in pacatele voastre (…). Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti (I Corinteni 15, 14-20).
Cat de grea este despartirea, si doar pentru o vreme, de cei dragi ai nostri! Insa moartea, acea tragedie in care omul intrase si nu putea iesi singur, fara Hristos ar fi ramas o despartire vesnica.
Spre Inviere, Hristos a trecut prin moarte.Si noua ne cere Dumnezeu sa trecem inca din aceasta viata printr-o moarte. Care moarte?! Moartea omului celui vechi, moartea fata de lumea pacatului, fata de prea multa iubire de sine:
„Noi, care am murit pacatului, cum vom mai trai in pacat? (…) Omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului. (…) Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El, stiind ca Hristos, inviat din morti, nu mai moare. Moartea nu mai are stapanire asupra Lui” (Romani 6, 2-8). Aceste cuvinte le-a grait Sfantul Apostol Pavel romanilor, dar ne sunt adresate si noua azi.
Hristos Cel Inviat este inceputul creatiei celei noi, a vietii celei noi. Iubirea intrupata ne da nadejdea si puterea de a duce lupta impotriva patimilor si a pacatelor noastre.
Nu va ingropati pacatele in uitare. Hristos a venit in noaptea noastra. Treziti-va din somnul pacatului! Nu va temeti de noapte!
Iubiti fii duhovnicesti,
Traim si la acest Praznic binecuvantat bucuria ingerilor, a femeilor mironosite si a ucenicilor lui Hristos. Sa ne invredniceasca Dumnezeu Tatal sa devenim si noi ucenicii lui Hristos Cel Inviat!
Sa traim intr-o iubire frateasca in Hristos, impreuna cu cei care sunt in suferinta, singuri, cei neiubiti si nemangaiati. Hristos nu l-a uitat nici pe talharul care s-a pocait langa El, pe cruce. Hristos S-a facut frate cu un talhar, noi cu cine ne facem frati?! Fratii lui Hristos sunt si fratii nostri astazi?! Fratia se zideste intru iubire. Se face tarziu, nu mai e timp de iubire.
Hristos le spune ucenicilor, inainte de Patima Sa, aceste cuvinte prin care ei sa fie recunoscuti in lume ca ucenici ai Sai: „Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii” (Ioan 13, 35). Iar Sfantul Apostolul Pavel le spune filipenilor: „Faceti-mi bucuria deplina ca sa ganditi la fel, avand aceeasi iubire, aceleasi simtiri, aceeasi cugetare” (Filipeni 2, 2).
Frati crestini, prin iubire vom putea birui pacatul si raul din lume. Iubirea este puterea cea nebiruita in veacul de acum.
Iubiti ucenici ai lui Hristos din Banat, la acest Praznic al Invierii Mantuitorului, va doresc sa aveti parte de nemarginita Lui iubire, de bucuria pe care au avut-o Apostolii, ucenicii si femeile mironosite.
† Ioan
Mitropolitul Banatului
