MECIPT (Masina Electronica de Calcul a Institului Politehnic Timisoara), pus in functiune in 1961, un calculator de generatia intai, cu tuburi electronice, primul calculator electronic construit intr-o universitate din Romania, primul calculator alfa-numeric si al doilea din tara dupa CIFA-1 de la Institutul de Fizica Atomica-Magurele, a generat, de-a lungul timpului, multe povesti.
Unele mai cunoscute, altele mai putin. Dintre cele mai putin cunoscute este povestea familiei Gavrilescu, una care se intinde pe trei generatii, de la Gavril Gavrilescu, unul dintre pionierii MECIPT, la Fabian Gavrilescu, nepotul acestuia, care a inclus MECIPT-ul intr-un proiect artistic ce simbolizeaza intoarcerea la radacini. La radacinile orasului, dar si la radacinile sale personale.
Gavril Gavrilescu, nascut la 23 august 1931, la Botesti, judetul Suceava s-a pregatit pentru o cariera in aviatie la Scoala de Ofiteri de aviatie, pe atunci la Tecuci, posibil in memoria tatalui sau, Petru Gavrilescu.
In anuarul Muzeului Judetean Suceava, publicat in 1980, este mentionata activitatea inventatorului Petru Gavrilescu, printre inventiile sale numarandu-se o masina topografica, o masina de filat rapida, un lacat ingenios, un revolver cu repetitie si un baston-revolver.
Totusi, cea mai importanta preocupare a sa a fost realizarea unei machete de aeroplan cu care, se pare, a participat si la Expozitia Mondiala de la Paris, din 1900.
Destinul lui Gavril Gavrilescu a fost insa altul. Ajunge student al Facultatii de Matematica a Universitatii din Timisoara, iar dupa absolvire, in 1960, se angajeaza ca profesor. In 1964, atras de mirajul noii stiinte ce se dezvolta la Institutul Politehnic din Timisoara, se alatura colectivului de la MECIPT, ca matematician, unde lucreaza alaturi de alti pionieri ai informaticii romanesti: Iosif Kaufmann, Wilhelm Löwenfeld, Vasile Baltac, Dan Farcas, Stefan Maruster si altii.
Programator foarte talentat, realizeaza asamblorul pentru MECIPT si multe programe pentru Directia de Sistematizare Arhitectura si Proiectare a Constructiilor Banat.
Intre 1968–1990 lucreaza la ITC Timisoara, realizand asambloare si editoare de legaturi pentru calculatoarele romanesti. In 1966, colectivului MECIPT i se alatura, pe post de programator, Ana-Eva Gavrilescu, sotia lui Gavril Gavrilescu, cei doi fiind numiti de Dan Farcas „parintii tehnicii de realizare de asambloare pentru intreaga gama de calculatoare proiectate la Institutul de Tehnica de Calcul”.
Fiul lor, Cristian Gavrilescu, a crescut cu MECIPT-ul si cu dezvoltarea informaticii in Timisoara, fiind atras de calculatoare de mic.
Insa, fiindca nu voia sa ramana in umbra parintilor, a ales un alt domeniu, tot la Institutul Politehnic Timisoara si tot de avangarda la acea vreme – Electronica Aplicata, precursoarea viitoarei Facultati de Electronica si Telecomunicatii.
Dupa absolvire s-a angajat la Politehnica timisoreana, unde a lucrat in echipa de Robotica, cel mai mare colectiv de cercetare din Politehnica din acea perioada, condus de profesorii Francisc Kovacs si Tiberiu Muresan, care a realizat primul robot industrial din Romania, REMT-1. Tot in Politehnica a lucrat si sotia sa, Henrieta Gavrilescu, absolventa a sectiei de Calculatoare.
In anii ’90, odata cu aparitia multinationalelor la Timisoara, ambii s-au indreptat catre sectorul privat, dar Cristian Gavrilescu a ramas cadru didactic asociat si la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii a UPT, chiar daca a fost printre fondatorii Siemens Automotive la Timisoara, devenit Continental Automotive Romania, iar in prezent AUMOVIO Romania, unde lucreaza si in prezent.
Fabian Gavrilescu, fiul lui Cristian si al Henrietei Gavrilescu, a urmat Liceul „N. Lenau”, in buna traditie a multiculturalismului banatean, fiind atras de calculatoare si de programare inca de mic.
Parintii il indrumau catre o cariera tehnica, in inginerie, bunica facea cu el meditatii la matematica, dar l-a speriat perspectiva de a sta toata ziua la calculator, mai ales ca era atras de partea artistica. Asa ca a facut un compromis si s-a inscris la Facultatea de Arhitectura al Univeritatii Politehnica Timisoara, unde a studiat timp de 3 ani, dupa care si-a continuat studiile in Germania la Karlsruher Institut für Technologie, obtinand diploma de inginer-arhitect in 2013.
A obtinut dreptul de libera practica si, in paralel cu arhitectura, a inceput sa exploreze si sa aprofundeze latura artistica a personalitatii sale. Un premiu primit din partea Lapsus, un spatiu expozitional independent si un laborator pentru proiecte creative, l-a incurajat sa continue in aceasta directie.
In ultimii ani, Fabian simtea tot mai mult nevoia de a se reconecta cu orasul sau natal, Timisoara. Astfel s-a nascut ideea proiectului „Trei radacini”, o intoarcere la radacinile proprii si o explorare sculpturala a radacinilor Timisoarei, orasul in care s-a nascut, a crescut si s-a format. Bursa de creatie „Energie!”, acordata de Centrul de Proiecte Timisoara, i-a facut posibila acesta cercetare la intersectia dintre stiinta, arta si istorie.
Proiectul se va materializa intr-o serie de trei sculpturi 3D, care vor functiona ca un triptic, simbolizand trei dimensiuni ale Timisoarei: fluxul natural al raului Bega, structura istorica a Bastionului si mostenirea stiintifica si tehnologica a orasului, in special legata de dezvoltarea timpurie a calculatoarelor in Europa de Est, prin proiectul MECIPT, la care a contribuit si bunicul sau.
Lucrarile vor fi realizate in stilul propriu, un limbaj vizual abstract, derivat din principii geometrice de crestere fractala, simetrii ritmice si deformari controlate. Sculpturile vor fi, in esenta, forme generate prin aplicarea unor reguli matematice, iterate pana cand dau nastere la complexitati impresionante.
Fabian Gavrilescu va porni de la elemente formale preluate din cele 3 simboluri selectate, pe care le va integra in compozitii sculpturale noi. Fiecare lucrare porneste de la un simbol reinterpretat matematic si poetic:
Simbolul Bega – patrimoniul natural, fluiditate si continuitate – Sculptura inspirata de raul Bega va explora ideea de flux natural, ondulatie si transport;
Simbolul Bastionului – patrimoniul istoric, stabilitate si memorie – a doua sculptura va extrage elemente geometrice din forma Bastionului Maria Theresia – simbol al istoriei si identitatii orasului; forma sa radiala, concentrica, va fi reconfigurata intr-o compozitie abstracta care evoca ideea de concentrare, de nucleu dar si de acumulare de memorii;
Simbolul MECIPT – patrimoniul tehnologic, stiinta si inovatie – a treia lucrare va fi inspirata de contributia orasului la istoria informaticii, istorie mai putin cunoscuta.
Toate lucrarile au fost proiectate digital, folosind tehnici de modelare parametrica si generativa, si vor fi realizate prin imprimare 3D – cate 3 exemplare pentru fiecare model, rezultand in total 9 sculpturi.
Vernisajul expozitiei va fi in 21 noiembrie 2025, ora 18, la Spatiul Habitat B1 de la Bastionul Maria Theresia, iar sculpturile vor ramane expuse pana in data de 31 decembrie 2025.
Visul lui Fabian este ca pe viitor sa realizeze astfel de sculpturi si la o scara urbana, din materiale durabile, de preferinta la Timisoara. (UPT, Lucian Ronkov)
