In seria „Nobel @UVT”, Universitatea de Vest din Timisoara (UVT) a organizat un nou eveniment cu valoare speciala, o intalnire internationala dedicata umanismului. Oleksandra Matviiciuk, avocat pentru drepturile omului si presedinta organizatiei ucrainene Center for Civil Liberties, organizatie distinsa cu Premiul Nobel pentru Pace 2022, s-a aflat alaturi de comunitatea academica din UVT si de toti cei interesati, in cadrul a doua intalniri publice, pentru a dezbate despre drepturile omului si demnitatea umana in contexte de conflict.
Organizatia ucraineana Center for Civil Liberties, distinsa cu Premiul Nobel pentru Pace 2022, a marcat o premiera pentru Ucraina prin acordarea premiului Nobel pentru Pace, pentru prima data, unui cetatean sau unei organizatii din aceasta tara.
Pentru meritele sale exceptionale, avocata pentru drepturile omului Oleksandra Matviichuk a fost numita membra a Ordinului European al Meritului, alaturandu-se unui total de alti noua laureati, care au fost invitati la o ceremonie oficiala de conferire a distinctiilor, eveniment desfasurat in timpul sesiunii plenare din 18-21 mai, la Strasbourg.
Ca expresie a celei mai inalte pretuiri academice pentru contributia sa exceptionala la apararea libertatii, a democratiei si a justitiei internationale, Senatul Universitatii de Vest din Timisoara i-a conferit astazi titlul de Doctor Honoris Causa Beneficiorum Publicorum presedintei organizatiei ucrainene Center for Civil Liberties, Oleksandra Matviiciuk.
In a doua parte a programului organizat, astazi, la Universitatea de Vest din Timisoara, Oleksandra Matviiciuk s-a intalnit cu publicul timisorean intr-o conferinta, incepand de la ora 18, in Aula Magna a UVT, cand a fost dezbatuta o tema de mare actualitate: „Memory, Resistance and Human Dignity in Times of Conflict”, un dialog despre memorie, rezistenta si valorile care definesc umanitatea in vremuri dificile. Moderatorul acestui eveniment va fi Sabina Iosub, jurnalista recunoscuta pentru profesionalismul si implicarea sa in dezbaterile publice relevante.
La ceremonia de conferire a tilului de Doctor Honoris Causa Beneficiorum Publicorum UVT presedintei organizatiei ucrainene Center for Civil Liberties, Oleksandra Matviiciuk, rectorul UVT, Marilen Gabriel Pirtea, a subliniat:
„Exista momente in viata unei universitati in care recunoasterea academica depaseste dimensiunea simbolica si devine un act de pozitionare morala. Astazi este un astfel de moment.
Intr-o epoca in care ordinea internationala este supusa unor presiuni fara precedent, iar drepturile fundamentale ale omului sunt incalcate in mod sistematic in diverse regiuni ale lumii, rolul institutiilor academice nu mai poate fi limitat la transmiterea cunoasterii. Universitatile sunt chemate sa participe activ la configurarea unei culturi a responsabilitatii, a solidaritatii si a respectului pentru demnitatea umana.
Universitatea de Vest din Timisoara isi asuma aceasta misiune prin promovarea unor modele care nu doar participa la viata comunitatilor din care fac parte, ci transforma lumea. Prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa Beneficiorum Publicorum, aducem in centrul comunitatii noastre o personalitate care ilustreaza, in mod exemplar, legatura dintre drept, etica si actiune civica.
Doamna Oleksandra Matviichuk este o jurista formata in traditia dreptului international al drepturilor omului si, in acelasi timp, un lider civic care a demonstrat capacitatea de a construi institutii si de a mobiliza societatea in momente de criza profunda. In calitate de presedinta a Center for Civil Liberties, organizatie laureata a Premiului Nobel pentru Pace in 2022, a contribuit decisiv la dezvoltarea unor mecanisme de documentare si analiza a crimelor internationale, transformand dovezile colectate in instrumente concrete pentru justitia globala.
Activitatea sa a capatat vizibilitate internationala in contextul Revolutiei Demnitatii, cand a coordonat initiativa Euromaidan SOS, oferind sprijin juridic victimelor represiunii si contribuind la protejarea drepturilor fundamentale intr-un moment de fragilitate democratica. Ulterior, in contextul conflictelor din Crimeea si Donbas, iar mai recent al invaziei pe scara larga a Ucrainei, demersurile sale s-au concentrat asupra documentarii sistematice a crimelor de razboi, a torturii, a detentiilor ilegale si a altor incalcari grave ale dreptului international.
Prin initiative precum „Tribunal for Putin”, doamna Matviichuk a contribuit la articularea unei perspective esentiale: aceea ca pacea nu poate fi redusa la absenta conflictului, ci trebuie inteleasa ca rezultat al responsabilitatii juridice si al recunoasterii adevarului. In interventiile sale publice, ea subliniaza constant ca razboiul nu este doar o problema de securitate, ci o experienta umana profunda, care afecteaza indivizi, comunitati si memoria colectiva.
Recunoasterea internationala a acestei activitati este ampla si diversa, incluzand, pe langa Premiul Nobel pentru Pace, distinctii precum Right Livelihood Award si includerea in clasamente globale ale celor mai influente personalitati contemporane. Totusi, dincolo de aceste repere, contributia sa fundamentala consta in capacitatea de a conecta dreptul international cu realitatile concrete ale victimelor, de a transforma principiile abstracte in actiuni cu impact direct asupra vietilor oamenilor.
Pentru Universitatea de Vest din Timisoara, acordarea acestui titlu reprezinta nu doar o recunoastere a meritelor individuale, ci si o reafirmare a valorilor pe care le sustinem: apararea drepturilor omului, promovarea democratiei si cultivarea unei constiinte civice active.”
Oleksandra Matviiciuk, presedinta organizatiei ucrainene Center for Civil Liberties, a sustinut in fata publicului timisorean un mesaj de acceptare a titlului de Doctor Honoris Causa Beneficiorum Publicorum UVT, aflat sub genericul „Unde gasim puterea intr-o lume ca cea de astazi?”
„Permiteti-mi sa va povestesc putin despre provocari. Aceasta a fost a patra iarna de la invazia rusa in Ucraina. A fost foarte greu.
Rachetele si dronele rusesti distrug in mod deliberat infrastructura energetica de care depinde supravietuirea civililor. In lunile ianuarie si februarie, temperaturile scad pana la minus 25 de grade Celsius. Pur si simplu inghetam. Milioane de oameni au acces limitat sau deloc la incalzire, apa si electricitate.
Imi amintesc ca, atunci cand rusii au inceput sa loveasca infrastructura energetica, a aparut pe internet o fotografie cu o profesoara din Kiev. Purta o jacheta rosie de iarna si o caciula calduroasa si statea pe varfuri langa un stalp metalic pe care isi asezase computerul – in aer liber, undeva langa un magazin unde functiona un generator de curent si exista acces la internet. Si acolo, in frigul patrunzator, le tinea elevilor o lectie.
Si m-am gandit: rusii au venit sa ne ia tot – pamantul nostru, libertatea noastra, viitorul nostru, educatia copiilor nostri. Iar aceasta profesoara din Kiev a hotarat sa nu le dea nimic. Chiar si ceva atat de simplu precum predarea unei lectii a devenit un act de rezistenta.
Stiu din propria experienta ca, atunci cand nu te poti baza pe sistemul international de pace si securitate, te poti baza intotdeauna pe oameni. Suntem obisnuiti sa gandim in termeni de state si organizatii interguvernamentale, dar oamenii obisnuiti au mult mai multa putere decat isi imagineaza ei insisi. Oamenii obisnuiti pot schimba cursul istoriei.
In primul rand, nu stiu cum vor numi istoricii viitorului aceasta perioada. Dar ordinea mondiala bazata pe Carta ONU si pe dreptul international s-a prabusit. Nu ne vom mai intoarce niciodata la status quo. Schimbarea este noua norma.
Sistemul international de pace si securitate a fost creat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial pentru a proteja oamenii de razboaie si de violenta in masa. Dar pana si telefonul meu are o data de expirare. Acest sistem nu a fost niciodata reformat. Iar acum se afla intr-un impas, efectuand doar miscari de forma. Este usor de prevazut ca incendii precum razboaiele vor izbucni din ce in ce mai frecvent in diferite parti ale lumii, deoarece reteaua internationala este defecta si provoaca scantei peste tot.
Ne pierdem libertatea la nivel global. Problema nu este doar ca spatiul libertatii in tarile autoritare s-a redus la dimensiunea unei celule de inchisoare. Chiar si in democratiile dezvoltate, problema este ca oamenii incep sa puna sub semnul intrebarii Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Exista motive pentru acest lucru. Generatiile viitoare le-au inlocuit pe cele care au supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial. Au mostenit democratia de la parintii lor. Au inceput sa considere drepturile si libertatile ca fiind ceva de la sine inteles. Au devenit consumatori de valori. Percep libertatea ca pe o alegere intre sortimente de branzeturi la supermarket. Prin urmare, sunt gata sa schimbe libertatea pe revendicari populiste, beneficii economice, promisiuni de securitate si, in primul rand, pe confortul personal.
In al doilea rand, oamenii incep sa inteleaga ca razboiul are loc abia atunci cand bombele cad peste capetele lor. Dar razboiul are si o dimensiune informationala, iar aceasta lupta pentru realitate nu cunoaste granite de stat.
Regimurile autoritare moderne nu impartasesc o ideologie comuna. Cu toate acestea, ele promoveaza naratiuni comune. Ele sustin ca dictatura inseamna stabilitate si securitate, in timp ce democratia inseamna slabiciune si ineficienta. Ele combat ideile umaniste, precum drepturile omului, instantele independente si libertatea presei. Ele erodeaza increderea dintre oameni si distrug legatura noastra cu realitatea.
Traim intr-o asa-numita „lume a post-adevarului”. Dar mie mi se pare ca este o lume postcunoastere. Cunoasterea isi pierde din valoare. Oamenii prefera sa asculte bloggerii de pe Instagram decat cercetatorii sau oamenii de stiinta. Oamenii cer solutii simple. Poate ca in vremuri de pace ne-am putea permite asta. Dar nimeni nu mai traieste in vremuri de pace. Prin urmare, in loc sa simplificam, trebuie sa cultivam complexitatea.
De asemenea, traim intr-o lume in care noile tehnologii se dezvolta intr-un ritm accelerat. Oamenii petrec din ce in ce mai mult timp in spatiul virtual, plin de informatii false si dezinformare. Drept urmare, isi pierd capacitatea de a face diferenta intre adevar si minciuna. Astazi, locuitorii unei comunitati mici nu mai au o viziune comuna asupra realitatii. Fara o viziune comuna asupra realitatii, oamenii nu pot actiona impreuna. Fara o actiune comuna, cum putem sa ne aparam democratia? Si, in al treilea rand, viitorul nostru nu este doar incert, ci nici macar prestabilit. Avem sansa de a ne crea viitorul pe care ni-l dorim. Daca puteti retine doar o singura fraza din discursul meu, aceasta sa fie urmatoarea: oamenii obisnuiti pot realiza lucruri extraordinare.
Am inregistrat marturia omului de stiinta si filosofului ucrainean Ihor Kozlovskii dupa 700 de zile petrecute in captivitate in Rusia. Intervievasem sute de supravietuitori inainte de asta, iar acestia imi povestisera cum fusesera batuti, torturati, violati, inchisi in lazi de lemn, electrocutati la nivelul organelor genitale, cum li se taiasera degetele, li se smulsese unghiile, li se gaurisera genunchii si fusesera obligati sa scrie cu propriul sange. Asadar, putine lucruri mai puteau sa ma surprinda. Cu toate acestea, Ihor a mentionat un detaliu care ar putea fi considerat nesemnificativ pentru baza de dovezi. Dar m-a impresionat.
El mi-a povestit despre viata sa de zi cu zi in inchisoare. Era o camera la subsol unde, in perioada sovietica, erau tinuti condamnatii la moarte. Celula nu avea ferestre, nu intra lumina soarelui si era slab aerisita, ceea ce facea respiratia dificila. Apele uzate curgeau pe podeaua murdara. Sobolanii ieseau tarandu-se din gura de canal. Iar un om de stiinta cunoscut in toata tara mi-a povestit cum le tinea acestor sobolani prelegeri de filosofie doar pentru a auzi sunetul unei voci umane. Din punct de vedere juridic, Ihor Kozlovskii a fost o victima. A fost rapit si tinut in conditii inumane. A fost torturat atat de grav incat a trebuit sa invete din nou sa mearga. Cu toate acestea, nici macar acest lucru nu l-a determinat sa se considere si sa se perceapa ca pe o victima. Fundamentul existentei noastre este demnitatea, nu statutul de victima.
Demnitatea inseamna actiune. Nu suntem prizonierii circumstantelor, ci participanti la acest proces istoric. Demnitatea ne da puterea de a lupta, chiar si in circumstante insuportabile. Crede in tine. Nu-ti pierde niciodata speranta. Dar defineste corect cuvantul „speranta”. Speranta nu inseamna convingerea ca totul va fi bine. Speranta inseamna constientizarea profunda ca toate eforturile noastre au avut un sens.”
(UVT, Horea Bacanu)
