Cea mai des explicatie oferita de politist atunci cand opreste un sofer in trafic este „Control de rutina”. In DEX, expresia este asociata cu obisnuinte sau prejudecati considerate ca fiind un obstacol in calea noului, a creatiei sau a progresului.
Tocmai de aceea, pentru multi oameni, expresia poate suna impersonal si lipsit de o justificare concreta, o formula standard care creeaza cetateanului cel putin o indispozitie.
Fireste, verificarile in trafic au un rol important. Ele pot contribui la depistarea soferilor aflati sub influenta alcoolului sau a drogurilor, a persoanelor urmarite sau alte incalcari ale legii.Insa intrebarea legitima este daca disconfortul creat soferilor verificati este proportional cu rezultatele obtinute.
In statele europene, controalele fara o suspiciune aparenta sunt mai putin vizibile, fiind inlocuite frecvent de actiuni tintite, bazate pe o analiza de risc sau controale in cadrul unor campanii tematice. In aceste conditii, punem intrebarea fireasca: adictia privind alcoolul si drogurile la volan este atat de ridicata, in tara noastra, incat sa justifice oprirea aleatorie a unui numar foarte mare de conducatori auto sau este nevoie de o abordare mai eficienta si mai putin intruziva.
Un stat are obligatia de a asigura siguranta rutiera, dar are si obligatia de a respecta timpul, demnitatea si drepturile cetateanului. Discutia nu este despre legalitatea actului in sine, ci daca acesta este bine fundamentat, eficient si chiar explicat.
Raspunsul „control de rutina” nu ar trebui sa incheie dialogul dintre cetatean si autoritate, ci eventual sa-l inceapa.
Daca in Anglia exista traditionalul ceai de la ora 5, in Timisoara pare sa prinda contur o alta traditie: controlul de rutina de dupa-amiaza, organizat in vestitele alveole care permit acest lucru.
Desigur, cetatenii cetatii se pot simti in deplina siguranta, stiind ca prin „controlul de rutina” politistii vegheaza asupra fiecarui inceput de weekend. (Cristian Lipoczi)
