Biserica Ortodoxa praznuieste in fiecare an, pe 14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci, considerata cea mai veche sarbatoare dedicata cinstirii lemnului sfant. Este o zi cu o puternica semnificatie religioasa, legata de Patimile si moartea Mantuitorului Iisus Hristos pe Golgota, dar si de numeroase traditii pastrate in calendarul popular.
Prin semnificatia sa religioasa, sarbatoarea aminteste de doua momente importante din istoria Sfintei Cruci: aflarea Crucii pe care a fost rastignit Hristos si inaltarea acesteia in fata poporului, la 14 septembrie 335, de catre episcopul Macarie, precum si readucerea Sfintei Cruci de la persi, in anul 629, in timpul imparatului bizantin Heraclius. Crucea a fost asezata atunci in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim.
Potrivit traditiei crestine, Sfanta Cruce a fost descoperita din porunca Sfintei Imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Pe Golgota au fost gasite trei cruci, iar problema era identificarea celei pe care fusese rastignit Mantuitorul si separarea ei de crucile celor doi talhari rastigniti impreuna cu El.
Traditia spune ca patriarhul Macarie a cerut ca cele trei cruci sa fie atinse, pe rand, de o femeie moarta. Minunea s-ar fi produs atunci cand femeia a fost atinsa de cea de-a treia cruce, moment in care aceasta a inviat. Astfel ar fi fost identificata Crucea lui Hristos.
Dupa aceasta minune, patriarhul a poruncit ca Sfanta Cruce sa fie inaltata intr-un loc de unde sa poata fi vazuta de intregul popor. De aici provine si numele sarbatorii de Inaltarea Sfintei Cruci.
Sarbatoarea este tinuta si prin post aspru, tocmai datorita legaturii sale cu Patimile si moartea Mantuitorului pe Golgota.
14 septembrie, hotarul dintre vara si toamna in calendarul popular
In traditia populara romaneasca, 14 septembrie marcheaza si un moment de hotar in calendarul anului. Ziua este considerata cea care vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei.
In diferite regiuni, sarbatoarea este cunoscuta sub denumiri precum Carstovul Viilor sau Ziua Sarpelui.
Numele de Carstovul Viilor este intalnit mai ales in zonele deluroase si sudice, cu traditie viticola, unde aceasta zi marcheaza inceputul culesului viilor. Este momentul in care activitatile agricole intra intr-o noua etapa, odata cu apropierea toamnei.
Denumirea de Ziua Sarpelui este legata de o credinta populara potrivit careia, incepand din aceasta perioada, serpii si celelalte reptile se retrag in ascunzisurile subterane, unde ar urma sa ramana pana la venirea primaverii.
O alta credinta spune ca, inainte de retragere, serpii s-ar strange in grupuri si ar produce o asa-numita „piatra nestemata”, despre care traditia populara spune ca ar avea puteri vindecatoare pentru toate bolile.
Plantele de leac, duse la biserica pentru sfintire
Ziua Crucii este asociata si cu obiceiul strangerii ultimelor plante de leac ale anului. Printre acestea sunt mentionate boz, micsunele, matraguna si navalnic, alaturi de buchete de flori si busuioc.
Potrivit traditiei, plantele sunt duse la biserica si asezate in jurul crucii pentru a fi sfintite. Dupa slujba, ele sunt pastrate in casa, in apropierea icoanelor sau in alte locuri considerate ferite, fiind folosite, conform credintelor populare, pentru vindecarea unor boli sau in practici ritualice legate de dragoste.
Un loc aparte il ocupa busuiocul sfintit de Ziua Crucii. In traditia populara, acesta era folosit in mai multe scopuri: era pus in vasele cu apa ale pasarilor pentru a le feri de boli, in apa folosita de fete pentru spalat, cu credinta ca astfel le-ar proteja parul, sau era asezat la stresinile caselor pentru a le feri de rele si, in special, de trasnete.
Obiceiuri pentru rod si protectie
In Bucovina, ziua de 14 septembrie era asociata si unor practici ritualice menite sa alunge duhurile rele sau sa favorizeze fertilitatea si recolta.
Unul dintre aceste obiceiuri consta in atarnarea unor cruci confectionate din busuioc sfintit in ramurile pomilor care nu dadeau rod. Potrivit credintei populare, gestul urma sa ajute pomii sa rodeasca si sa asigure o recolta bogata in toamna urmatoare.
Astfel, Inaltarea Sfintei Cruci reuneste doua dimensiuni puternice ale traditiei romanesti: semnificatia religioasa a Crucii lui Hristos si vechiul calendar popular, in care 14 septembrie reprezinta un prag intre anotimpuri, intre perioada recoltelor si venirea toamnei. (E.T.)
