DOLIU in randul credinciosilor din Timis! Padre, parintele staret al Manastirii Partos, s-a mutat la Domnul, rapus de Covid-19

O veste trista, cumplita, a indoliat comunitatea credinciosilor din comuna Banloc, dar si pe toti cei care l-au cunoscut pe Padre, staretul Manastirii Partos, unul dintre cei mai iubiti preoti din Timis. Ieromonahul Varlaam Almajanu, care era internat la Spitalul “Victor Babes” din Timisoara de aproape doua saptamani, a fost rapus de coronavirus.


Toate eforturile medicilor s-au dovedit zadarnice, chiar si dupa transfuzia de plasma hiperimuna provenita de la un fost bolnav de Covid-19, iar pacientul in varsta de 42 de ani, pentru care s-au rugat sute de credinciosi, nu a mai putut fi salvat.

“Va rog sa va amintiti de mine in rugaciunile voastre, dupa cum sa va rugati si pentru toti bolnavii si pentru medicii si personalul medical care fac atat de mult bine si care au o misiune deloc usoara”, a transmis Padre de pe patul de spital, imediat dupa internare, indemnand enoriasii sa respecte restrictiile pandemiei.

Decesul neasteptat al parintelui Varlaam lasa un gol imens in sufletele credinciosilor din Timis, dar si in sanul micii comunitati din satul Partos, unde, cu sprijinul oamenilor genenorsi, al filantropilor anonimi, Padre a demarat mai multe proiecte sociale.

In noaptea de luni spre marti, putin dupa miezul noptii, pe pe pagina de Facebook a Manastirii Partos a fost anuntat decesul parintelui staret Varlaam Almajanu. “Padre s-a mutat la Domnul. Deja ne doare dorul de tine…”, este mesajul trist, plin de jale, al preotilor de la Manastirea Partos.

„S-a dus sa-L vada precum este…”

De astazi, inima iubitoare a parintelui staret Varlaam bate in vesnicie, langa inima Celui pe care l-a iubit din vesnicie si pentru vesnicie.
De astazi s-a intors Acasa, unde mereu a trait cu inima, desi s-a daruit in intregime oamenilor. Dupa 18 zile de lupta cu virusul SARS-COV2, Padre s-a mutat la Domnul.

Chip al bunatatii infinite, al iubirii jertfelnice si al slujirii tuturor, Padre este de astazi rugator neobosit in ceruri si, asa cum mereu le-a promis ucenicilor sai, de astazi ii asteapta la poarta vesniciei. Omul-lumina, omul-bucurie, omul pentru care iubirea era modul de viata isi linisteste acum inima in iubirea Tatalui, iubire pe care fiecare om care l-a intalnit a putut sa o vada in ochii sai. Omul in ai carui ochi puteai sa vezi o adiere a vesniciei, omul a carui rugaciune te purta prin durerile vietii, omul al carui cuvant zidea inimi.

Viata sa a fost o Liturghie a slujirii aproapelui, o Liturghie a crucii in ultimele saptamani si astazi a biruintei in vesnicie. In 14 ani de preotie si 12 ani de slujire ca staret a ars mereu pentru cei din jur, ca o lumina in bezna lumii, luminand prin fapta si cuvant, daruindu-se tuturor cu iubire si jertfelnicie. Existenta sa este privilegiul nostru! De astazi lumea il va cunoaste prin cuvantul sau daruit „cu timp si fara timp”, de astazi il vom privi tainic intr-o icoana a inimilor noastre.

Acasa pentru el a fost mereu Cerul si nelinistit a fost sufletul sau pana nu s-a intors la Domnul sau cel adorat. „Totul Lui si totul spre slava Lui”, asa a trait Padre fiecare zi de zidire a sufletelor, asa a readus la viata casa Sfantului Iosif, asteptandu-i mereu in prag pe cei flamanzi, pe cei bolnavi si suferinzi, pe cei pe care viata i-a incercat.

A umplut cu zambetul lui inimile si ne-a aratat tuturor ce frumos straluceste Chipul lui Dumnezeu in oamenii Sai alesi. A trait intr-o viata scurta cu toata intensitatea fiintei, a ars pentru oameni, pentru credinta, slujire si iubire. A trait neobosit intr-o continua alergare, cuvantul sau era mangaiere, visele lui speranta pentru cei incercati. Padre este pentru toti cei din jurul sau omul care ne-a invatat iubirea – iubirea careia ii este de ajuns doar sa iubeasca, fara a astepta ceva in schimb, nejudecarea apropelui, omul care te primea cu un zambet cald, indiferent cine erai.

A slujit oamenii care, asa cum spunea mereu, „dau sens preotiei mele”, ca parinte duhovnicesc, pastor, prieten. Omul care traia in Cer, desi complet daruit slujirii semenilor sai, omul daruit rugaciunii si Liturghiei. Nu a avut nimic al sau, bogatia lui erau oamenii… asa era Padre, al tuturor si numai al Cerului, omul pentru care viata de aici era drumul catre vesnicie, dar care a trait pentru a oferi viata cea adevarata sufletelor din jur, pentru a hrani zeci de copii, de batrani, pentru a educa, pentru a alina suferinta, pentru a zidi inimile in credinta si bucurie.

Mergi acum prin lumina… si te odihneste langa Domnul pe care atat de mult l-ai iubit, Padre drag. Sa-ti fie dragostea daruita lumii scara spre vesnicie. Acum te-ai nascut in Cer, acum e ziua mantuirii pentru tine, pana in clipa in care vom fi din nou Acasa, impreuna.

Ai fost lumina din Lumina, viata din Viata si inima din inima Lui… privim in gol drumul plecarii tale, dar nu plangem ca unii care nu avem nadejde, stim ca tu mereu ti-ai dorit sa te intorci langa Mirele inimii tale.

Deja ne doare dorul de tine, iarta-ne micimea, iarta-ne neputinta de a intelege taina inimii tale, gandul tau cu fiecare dintre noi, cu lumea intreaga. Te rugam sa nu ne lasi din inima si din veghea ta, de Acasa acum…

Vesnica sa-i fie pomenirea.

Hristos a inviat!” (G.G.)




Leave a Reply