– Ati preluat conducerea Curtii de Apel Timisoara in urma cu aproape un an, in plina pandemie de coronavirus. In opinia dvs, activitatea instantelor a fost afectata de aceasta criza. In ce fel?
Restrictiile generale privind viata sociala, determinate de pandemie, au afectat si activitatea instantelor de judecata, in relatiile cu justitiabili, dar si sub aspect organizatoric.
In relatiile cu avocatii, cu procurorii, cu consilierii juridici si in general cu orice participant la actul de justitie, se recomanda si incurajeaza transmiterea documentelor in format electronic, cu exceptia situatiilor cand partile nu dispun de asemenea mijloace, s-au desfasurat si se desfasoara in continuare videoconferinte, in special cu penitenciarele si in general, audierile sunt fara prezenta publicului, sau in prezenta unui numar restrans de persoane, care trebuie sa fie prezente, ca o conditie de valabilitate a actului de procedura.
Prin urmare, prezenta publicului in general la instantele de judecata a fost sistata in perioada acestor restrictii, determinate de starea de alerta, partile, practicienii dreptului, au acces la instante, in „procedura electronica”, atunci cand aceasta abordare este posibila, iar prezenta in persoana sau fizic, are loc doar atunci cand este necesar si fara nicio restrictie, cum ar fi certificatul verde sau teste anticovid, asa cum probabil se cunoaste deja.
Sigur ca in acest context, judecatorii au avut in vedere organizarea procedurilor in asa fel incat, drepturile procesuale ale partilor sa nu sufere limitari sau conditionari care ar putea afecta in concret termenul rezonabil al procedurilor, echitatea acestora si nu in ultimul rand contradictorialitatea ca principii de drept esentiale intr-o societate democratica.
In acest sens, avocatii, care sunt parteneri indispensabili ai unui sistem judiciar echilibrat, au avut un rol foarte important, pentru ca pe langa cunostintele juridice necesare, de care dispun, au dat dovada si de o buna pregatire si logistica adecvata la nevoile unei „justitii electronice”, ca sa folosesc un termen specific, pentru informatizarea evidentei, corespondentei si a unor acte de procedura din sistemul de justitie.
Situatia pandemica, a creat insa si un avantaj in domeniul nostru, ca si in alte domenii, desi ar fi fost preferabil sa nu se fi intamplat in acest mod, in ce priveste informatizarea instantelor si ma refer aici la sistemul de video conferinte cu care au fost dotate instantele, la utilizarea dosarului electronic sau la transmiterea documentelor in format electronic.
In plus, in materie organizatorica, pandemia a generat repartizarea pe timpi a cauzelor la completele de judecata, ceea ce a dus nu doar la evitarea aglomerarii in instante, ci si la o activitate mai eficienta si cu mai putin timp pierdut pentru participantii la proceduri, astfel ca aceasta planificare va fi pastrata si la disparitia pandemiei.
Sub aspectul managementului instantelor, pandemia a creat probleme de comunicare, stiut fiind ca o comunicare directa si personala este greu de inlocuit in toate aspectele cu o comunicare impersonala, indirecta, ceea ce a produs sincope in organizarea si coordonarea activitatilor, dar poate cel mai grav sub acest aspect, este ca aceasta afectare a comunicarii a avut repercursiuni directe si asupra intelegerii si increderii care trebuie sa existe intr-un grup de lucru si aceasta, cred eu ca se va recupera mai greu odata cu sfarsitul pandemiei.
– In ultima perioada au decis sa se pensioneze foarte multi magistrati cu experienta. Ce masuri ati luat pentru ca aceste plecari din sistem sa nu fie resimtite in derularea actului de justitie?
Sigur ca problema pensionarilor din sistem creeaza disfunctii in contextul in care recrutarile de noi magistrati prin concursuri au stagnat timp de doi ani, altfel, aceste plecari nu ar fi grevat sistemul cu probleme.
Oricum, in sistem raman suficienti magistrati de certa valoare profesionala si experimentati si nu se poate afirma ca exista vreo derogare de la calitatea actului de justitie.
Ar trebui precizat insa, ca presedintele Curtii nu are atributii in ce priveste recrutarea de personal in domeniul judecatorilor, ci doar Consiliul Superior al Magistraturii, care organizeaza aceste concursuri prin intermediul Institutului National al Magistraturii.
Aceste concursuri au debutat in acest an, dupa doi ani de stagnare, cum am aratat mai sus, insa din pacate, concursul de admitere la Institutul National al Magistraturii dureaza 9 luni, iar cel de admitere in magistratura, pentru cei cu vechime in alte functii juridice de cel putin 5 ani, dureaza 8 luni.
Aici s-a ajuns ca urmare a modificarilor succesive a textelor de lege, sub presiune sociala, in conditiile in care, fiecare are o parere despre cum ar trebui sa fie un magistrat, parere care, din dorinta de a recruta „superoameni”, a impus pe langa probele de examen profesionale, o serie de probe cu interviuri si teste psihologice, logice, deontologice, care au largit considerabil timpul de examinare si care nu au adus in sistem modificari spectaculoase.
Personal, raman la parerea ca formarea ca om si profesionist presupune inevitabil experienta de viata si profesionala, care vine odata cu varsta si exercitiul profesiei.
Spre exemplu, in medicina, ca o comparatie, examenul de rezidentiat dureaza o zi si este un examen strict profesional, asa cum se intampla candva si in sistemul judiciar.
In concluzie, in opinia mea, blocajul in materie de resurse umane la magistrati nu se datoreaza atat pensionarilor, cat datorita duratei exagerate a examenelor de recrutare in profesie.
– Nu peste mult timp, Palatul Dicasterial va intra intr-un nou proces de consolidare structurala si modernizare. In ce constau aceste lucrari si cine le finanteaza.
Conducerea Curtii de Apel Timisoara este preocupata de stabilirea unui climat optim de lucru atat pentru personalul propriu, cat si pentru persoanele care se adreseaza institutiei si are in plan lucrari de amenajare si consolidare ale cladirii, avand in vedere grija privind protejarea monumentelor istorice .
In acest sens, colega noastra judecator si vicepresedinte al Curtii de Apel Timisoara, doamna Diana Patrascu-Duma a avut ideea de a solicita Companiei Nationale de Investitii finantarea unui obiectiv de investitii cu tema de proiectare “Consolidare, reabilitare, modernizare si mansardare in volumul podului existent la Palatul Dicasterial – sediul Curtii de Apel Timisoara” si astfel cladirea a fost introdusa pe lista sinteza a subprogramului
Costurile estimate ale interventiei solicitate este de circa 22.367.600 lei, aproximativ 4.500.000 de euro.
Curtea de Apel Timisoara a solicitat Ministerului Justitiei avizarea investitiei mai sus precizate, sens in care Consiliul Tehnico Economic din cadrul Ministerului Justitiei a emis Avizul Nr. 56 din 13.10.2021.
Pana la finele anului 2021 vor fi realizate studiile geotehnice, expertizele tehnice si va fi intocmita Documentata Tehnica de Avizare a Lucrarilor de Interventii, in temeiul contractului deja perfectat in acest sens. Urmeaza ca la inceputul anului 2022 sa se demareze realizarea proiectului tehnic.
Executia efectiva se va realiza prin intermediul Companiei Nationale de Investitii SA , dupa finantarea obiectivului, in corelare cu alocatiile bugetare destinate acestor subprograme.
Tema de proiectare aprobata vizeaza amenajarea unor spatii de birouri in podul existent, adoptarea unui sistem de ventilatie si climatizare bazat pe chillere si ventiloconvectoare, reabilitarea si inlocuirea instalatiilor de apa existente, invechite, montarea unui lift exterior intr-una din curtile interioare, lucrari de reabilitare a subsolului cladirii pentru amenajarea spatiilor de arhiva, etc.
Precizam ca in podul cladirii se preconizeaza realizarea a circa 54 birouri si o sala de consiliu, complet echipate si dotate cu mobilier si grupuri sanitare aferente.
Totodata, instalatiile de incalzire si instalatiile sanitare din cladire au perioada de garantie demult depasita si se afla intr-o stare continua de degradare, context in care se vor executa lucrari de inlocuire a acestora.
Sistemul de ventilatie si climatizare actual este format individual prin aparate de aer conditionat care, din motive impuse de regulamentele si normele aferente cladirii monument istoric, au fost montate doar inspre curtile interioare pentru a nu modifica fatadele istorice si sunt insuficiente pentru toate birourile si salile de judecata.
Arhivele instantelor sunt in prezent neincapatoare, motiv pentru care sunt necesare lucrari de reabilitare si amenajare a subsolului cladirii si dotarea acestora cu rafturi, sistem de ventilatie si sistem de detectie incendiu.
Precizam ca realizarea de spatii pentru birouri si grupuri sanitare prin modernizarea si reabilitarea unor spatii in podului existent nu va afecta volumul si fatadele imobilului existent catalogat ca monument istoric.
– In opinia dvs, cat de eficienta este Sectia de Investigare a Infractiunilor din Justitie in combaterea coruptiei din magistratura?
Atunci cand vorbim de eficienta in sistemul judiciar, nu ne putem raporta la aceeasi notiune din punct de vedere economic, intrucat activitatea in sistemul judiciar este total diferita de cea a unei societati comerciale.
Contrar opiniei generale, care nu este intotdeauna si cea corecta, parerea mea este ca, in contextul in care a aparut si pentru a evita presiunile asupra judecatorilor, pe anumite dosare, aceasta sectie deocamdata se justifica, cel putin pana se gaseste o solutie rezonabila, care sa garanteze la modul real independenta judecatorilor, dat fiind ca, in trecut au existat derapaje care au fost sesizate prin rapoartele inspectiei judiciare, astfel ca ar fi o greseala, din punctul meu de vedere, sa fie negate si ignorate.
Pe de alta parte, eu nu am cunostinta, cel putin in Europa, sa existe undeva patru categorii de structuri de parchet cu propunerea de a se infiinta inca una sub denumirea de „DNA-ul padurilor”, pentru a ridica anormalitatea, ca sa ma exprim elegant, la rang de arta.
Parerea mea este ca nici nu conteaza atat de mult denumirea sau structura unei sectii sau unitati de parchet insarcinata cu investigarea infractiunilor din justitie, cat conteaza competenta profesionala a celor chemati sa investigheze aceste infractiuni.
In prezent, avem un parchet de drept comun, sa il numesc asa, si inca trei categorii de parchete, cu salarii net superioare parchetului obisnuit si judecatorilor, care consuma resurse importante si care sunt obiect de disputa pentru politicieni.
Cred ca ar trebui sa revenim la un singur parchet, cu competenta pentru toate infractiunile, cu sectii specializate, cu politisti care sa apartina acestor parchete si nu unitatilor de politie, pentru a inlatura posibilele abuzuri si lupta pentru putere chiar intre diferitele categorii de parchete.
– Cum apreciati infiintarea Tribunalului de Arbitraj Institutionalizat Timis? Exista riscul crearii unei confuzii, la nivelul opiniei publice, in conditiile in care se promoveaza insinuant titulatura de judecator-arbitru?
Tribunalul de Arbitraj Institutionalizat este o institutie reglementata de Codul nostru de procedura civila, tocmai ca o alternativa la instantele de judecata si care este abilitata sa judece litigii civile, adica litigii private in care sunt implicate persoane fizice si juridice, cu conditia ca acestea sa fie de acord cu arbitrajul, printr-o conventie incheiata anterior.
Din punctul meu de vedere, o asemenea institutie este necesara si binevenita in peisajul juridic local si national, intrucat nu toate litigiile dintre particulari ar trebui sa ajunga pe rolul instantelor.
Avantajele Tribunalului de Arbitraj, care functioneaza cu succes in democratiile avansate, sunt incontestabile in ce priveste durata de solutionare si taxele de procedura, cu mentiunea ca succesul acestei institutii, depinde in mare masura de calitatea si reputatia profesionala a arbitrilor, care ar trebui sa fie specialisti recunoscuti ai dreptului civil.
In plus, spre deosebire de instantele din sistemul de justitie, la Tribunalul de Arbitraj, partile sunt cele care aleg arbitrul sau arbitri care urmeaza sa le solutioneze litigiul, astfel ca, macar exista posibilitatea de a justifica pierderea prin alegerea neinspirata si ar diminua substantial plangerile la Inspectia Judiciara impotriva judecatorilor.
Titulatura legala a celor care solutioneaza litigiile in cadrul Tribunalelor de Arbitraj este aceea de arbitru si nu aceea de judecator, insa notiunea de judecator arbitru, nu este contradictorie in sine, intrucat arbitru procedeaza la o adevarata judecata a litigiilor si data fiind procedura la care partile trebuie sa recurga pentru a ajunge la arbitraj, orice confuzie cu judecatorii magistrati este in opinia mea imposibila.
– Nu cu multi ani in urma, Curtea de Apel Timisoara a initiat, in premiera, un proiect prin care s-a incercat promovarea medierii. Care ar fi cauzele esuarii acelui demers institutional?
Esecul acestei institutii a fost in opinia mea determinat de faptul ca aproape orice persoana putea fi mediator, pe de o parte, dar si pentru ca intelegerea dintre parti avea din punct de vedere juridic valoarea unui contract, inscris sub semnatura privata, care in caz de nerespectare, te aducea din nou in fata justitiei, fara a fi un act pe baza caruia sa se poata trece la executare silita cu concursul fortei coercitive a statului, ca in cazul hotararii pronuntate de Tribunalul de Arbitraj de exemplu.
– Cum comentati restrictiile anticovid, considerati o discriminare cum se invoca de unii cetateni accesul in anumite locuri bazat pe certificatul verde sau pe test referitor la covid, sunt aceste restrictii de natura a afecta drepturile omului?
As vrea mai intai sa subliniez ca din punct de vedere juridic, in nicio democratie din lume, drepturile si libertatile cetatenesti nu au un caracter absolut, aspect subliniat de altfel in repetate randuri inclusiv de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), care este gardianul de necontestat al respectarii drepturilor omului in Europa.
Drepturile si libertatile fiecaruia dintre noi au o limita clara, in respectarea drepturilor si libertatile celorlalti si, in caz de pericol grav pentru comunitate, ele pot fi restrictionate pe o perioada limitata.
Fara a intra in dezbateri contradictorii cu nimeni, o sa fac referire la trei spete recente solutionate de CEDO.
Intr-o speta din luna aprilie a acestui an, (Vavřička s.a. contra Republica Ceha), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca vaccinarea obligatorie nu incalca nici dreptul la viata privata, nici libertatea de gandire, constiinta si religie. Marea Camera, cel mai important complet de judecata al Curtii a stabilit ca „principiul solidaritatii sociale poate justifica impunerea vaccinarii tuturor, cand este vorba despre protejarea persoanelor mai vulnerabile.”
Pentru a pronunta decizia, Curtea a retinut ca legislatia nationala din Cehia prevede ca pot fi primiti in crese si gradinite copiii vaccinati, cei imunizati altfel, ori cei care nu pot fi vaccinati din anumite motive legate de sanatate. Chiar daca legislatia interna prevede obligativitatea vaccinarii, acest fapt nu implica si administrarea fortata a vaccinurilor. Astfel, pentru copiii cu varste mai mici de 15 ani, responsabilitatea pentru vaccinare apartine parintilor.
In caz de neindeplinire a acestei obligatii, parintii minorilor sunt pasibili de amenda contraventionala ce poate ajunge pana la suma de 400 euro. O parte dintre reclamanti au invocat refuzul institutiilor cehe privind inscrierea la cresa motivat de faptul ca nu au fost vaccinati.
Curtea a retinut ca efectele deciziilor institutiilor interne asupra reclamantilor, respectiv amendarea si neincluderea acestora in sistemul prescolar, sunt justificate si limitate in timp, pana la admiterea in sistemul de invatamant primar, apreciind astfel ca nu au fost incalcate drepturile invocate.
Aceeasi Curtea a precizat ca „in cazul in care se considera ca o politica de vaccinare voluntara nu este suficienta pentru a obtine si mentine imunitatea turmei sau imunitatea turmei nu este relevanta din cauza naturii bolii (de exemplu, tetanosul), autoritatile interne pot introduce in mod rezonabil o politica de vaccinare obligatorie pentru a atinge un nivel adecvat de protectie impotriva unor boli grave.”
In luna august 2021, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a respins o cerere introdusa de 672 de pompieri profesionisti si voluntari contra Frantei, care cerusera suspendarea vaccinarii lor obligatorii impotriva COVID-19, iar in luna septembrie a respins o cerere identica contra Greciei prin care a fost sesizata de 30 de cadre medicale angajate in sistemul de sanatate publica din aceasta tara.
Acestia au contestat, in temeiul mai multor articole din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intre care articolului 2 (privind dreptul la viata), al articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), al articolului 4 (interzicerea sclaviei si a muncii fortate), actul normativ, emis de autoritati, care impuneau vaccinarea obligatorie, pentru profesionistii din domeniul ordine publica si sanatate.
Vaccinarea impotriva COVID-19 a fost si este o conditie obligatorie impusa acestora pentru a putea lucra in continuare.
In ultimele doua cazuri, chiar daca CEDO nu a dat inca o solutie pe fondul cauzei, totusi a refuzat sa suspende vaccinarea obligatorie pentru a lucra ca functionar public in Franta sau Grecia.
In legislatia noastra interna, se considera discriminare situatia in care persoanele aflate in situatii identice sunt tratate diferit de autoritati, iar in jurisprudenta CEDO, este considerata discriminata persoana care este tratata diferit, fara o justificare obiectiva si rezonabila.
As vrea sa mai adaug doar ca, respectul fata de comunitate este de departe, in opinia mea, un etalon pentru o societate civilizata si un pas esential pentru o democratie avansata.
– Dupa aparitia Covid-19 si a restrictiilor ulterioare, s-a discutat despre implementarea justitiei online. Care este opinia dvs vizavi de oportunitatea desfasurarii sedintelor de judecata in sistemul videoconferinta?
Asa cum am aratat mai sus, acest sistem este folosit in prezent in special in cauzele penale, pentru audierea persoanelor aflate in detentie, daca particularitatile cauzei permit acest mod de audiere, pentru a preveni raspandirea virusului, insa un asemenea mod de desfasurare a sedintelor de judecata este unul exceptional, cum era de altfel si inainte de pandemie.
El este folosit strict pentru audierea unor persoane, care din motive intemeiate nu pot fi aduse in fata instantei si care pot fi audiate in acest mod fara a periclita echitatea procedurilor, aflarea adevarului sau dreptul la aparare ala partilor.
Nici macar in circumstante exceptionale, precum cele din prezent, o sedinta de judecata nu se desfasoara exclusiv online, pentru ca s-ar incalca principii importante ale judecatii precum oralitatea, contradictorialitatea si nemijlocirea administrarii probelor, care nu ar putea functiona in lipsa prezentei participantilor in sala de judecata in conditii optime, din motive lesne de inteles.
Contactul, direct cu participantii la actul de justitie este esential in majoritatea cazurilor pentru a putea stabili adevarul in cauza, in afara de situatia cand s-ar pune concluzii dupa administrarea unor inscrisuri, insa chiar si atunci forta persuasiva a celui care pledeaza este evident diminuata in lipsa infatisarii fizice.
Cu alte cuvinte desfasurarea sedintelor de judecata prin videoconferinte, nu poate deveni o regula, in conditiile in care aceasta se infaptuieste cu oamenii si pentru oameni.
– Cum a influentat pandemia infractionalitatea?
In acest domeniu este de precizat ca se observa, cel putin la instanta, un raport invers proportional intre cazurile de covid si numarul de infractiuni, de unde s-ar putea trage concluzia (totusi relativa, spun eu) ca pandemia reduce infractionalitatea.
O explicatie ar fi aceea ca s-au restrans contactele umane directe, ca circulatia este mai redusa, adica stau mai mult acasa oameni in general si prin urmare si infractorii, prezenta fortelor de ordine pe strada este mai mare si de mai lunga durata si nu in ultimul rand, poate ca o parte din infractori, in special cei nevaccinati sau care nu suporta restrictiile s-or fi imbolnavit de covid.
Oricum ar fi noi ne simtim datori sa ii atentionam pe infractori ca in perioada de pandemie pedepsele sunt mai aspre, astfel ca este un bun prilej de renuntare la faradelelegi si, in plus, s-a constat ca pentru anumite persoane, inclusiv pentru infractori, boala poate avea efecte mortale, asa ca ar fi bine sa ne protejam cu totii. (G.I.)
