Un avocat celebru s-a plans la CEDO ca i s-au interceptat convorbirile telefonice si ca a fost citat ca martor impotriva clientului sau

Curtea Europeana a Drepturilor Omului urmeaza sa se pronunte asupra plangerii depuse, in 20 iulie 2015, de Gheorghita Mateut, in care celebrul avocat roman reclama faptul ca i-au fost incalcate dreptul la viata privata si dreptul la corespondenta.


In cererea 35959/15, Gheorghita Mateut a sesizat CEDO ca, prin interceptarea conversatiei sale telefonice cu unul dintre clienti, i-a fost incalcat dreptul la viata privata si corespondenta si l-a impiedicat sa-si exercite activitatea profesionala.

Totodata, din cauza interceptarii convorbirii telefonice pe care a avut-o cu clientul, a fost citat ca martor in cadrul procedurilor penale impotriva unuia dintre clientii sai. Reclamantul a contestat decizia procurorului de a-l asculta ca martor.

In data de 17 martie 2015, procurorul-sef a respins contestatia reclamantului ca fiind in afara termenului pentru motivul ca a fost introdusa dupa adoptarea rechizitoriului impotriva clientului acesteia, insa reclamantul pretinde ca a depus contestatia inainte de aceasta data.

In conditiile in care Gheorghita Mateut a considerat ca, in Romania,  nu a dispus de o cale de atac eficienta pentru ca ingerinta sa fie verificata de o instanta de judecata, a apelat la CEDO.

La aproape 4 ani de la depunerea plangerii la instanta europeana, respectiv in data de 23 mai 2019, judecatorii Sectiei a IV-a de la CEDO au solicitat Statului Roman sa raspunda la trei intrebari. Iata ce-i intereseaza pe magistratii europeni, in perspectiva solutionarii dosarului Gheorghita Mateut vs Statul Roman.

“Dreptul reclamantului la respectarea vietii private si a corespondentei sale a fost afectat in sensul articolului 8 § 1 din Conventie? In special, interceptarea convorbirii sale telefonice cu clientul sau a fost o masura „legala” si „necesara intr-o societate democratica” pentru scopurile prevazute la articolul 8 alineatul (2)?

Obligatia reclamantului de a aparea ca martor in cadrul procedurii penale impotriva clientului sau constituie o ingerinta in dreptul sau la respectarea vietii private si corespondenta sa, in sensul articolului 8 din Conventie? Daca da, a fost aceasta masura „prevazuta de lege” si „necesara intr-o societate democratica” in sensul articolului 8 alineatul (2)?

Reclamantul a avut la dispozitia sa, in conformitate cu cerintele articolului 13 din Conventie, o cale de atac interna si efectiv prin care ar fi putut contesta pe rolul unei instante interne pretinsa incalcare a dreptului la respectarea vietii private si a corespondentei sale?”. (G.I.)




Leave a Reply