Presedinta Tribunalului Timis revine in agora online cu noi sageti din interiorul sistemului judiciar. “O clasa politica avida de putere si bani, indiferent de culoare, a transformat judecatorul intr-o paiata!”

Eliberata de stresul unei reclamatii abuzive la Inspectia Judiciara, in care un procuror militar era preocupat sa apere si sa fie solidar cu burtile politistilor, presedinta Tribunalului Timis, judecatoarea Adriana Stoicescu, revine in agora online cu un nou text de referinta, in care puncteaza o serie de adevaruri deranjante din interiorul sistemului judiciar.

Totodata, magistratul banatean se pozitioneaza explicit de partea Sectiei de Investigarea Infractiunilor din Justitie (SIIJ), in batalia acestei unitati de parchet cu DNA, care a interceptat, urmarit si vanat magistrati.

Iata noul text care poarta amprenta inconfundabila a Adrianei Stoicescu, dupa cum am mai spus, unul dintre cei mai incomozi judecatori din Romania.

“Traitori de veacuri in minciuna, am ajuns sa credem ca asta e calea. Nu ma va putea convinge nimeni ca cele trei calatorii dus-intors decontate de stat imi consolideaza independenta si imi asigura impartialitatea.

Nu ma va putea convinge nimeni ca decontarea algocalminului este vitala pentru sanatatea sistemului judiciar, cat timp avem colegi care se imbolnavesc de cancer si mor uitati de toata lumea.

Nu ma va putea convinge nimeni ca 15 procurori cu vechime de 20 de ani, numiti de plenul CSM, imi submineaza autoritatea, dar un procuror numit politic, care poate ridica o intreaga arhiva a unei instante, daca asa considera el, nu afecteaza independenta justitiei. Ce ii va opri sa ne ridice si pe noi?

Nu ma va putea convinge nimeni ca existenta SIIJ este o jignire la adresa procurorilor și judecatorilor cinstiti din tara asta, dar miile de magistrati interceptati, urmariti si vanati nu constituie decat o blanda si parinteasca mangaiere pe crestet.

Nu ma va putea convinge nimeni ca in anul de gratie, dupa calendarul dancilian, douazeci douazeci, nu se pot gasi persoane tinere si competente, neatinse de morbul stalinisto securist, care sa ocupe functii de conducere in ministere, comitete si comitii.

Avem, se pare, nevoie de personalitati resuscitate care sa ne readuca lumina anilor 2000, cand judecatorii erau tot inamicul public nr.1, cand era timp pentru verificarea declaratiilor de interese pentru a vedea cati magistrati sunt inscrisi in asociatiile profesionale, devenite azi de nefrecventat pentru politicianul de rit nou.

Cand politicul ne arata cu degetul pentru salariile nesimtite, precum azi pentru pensii.

Cu gratie, suntem amenintati cu excluderea din magistratura, daca indraznim sa spunem adevarul.

Cu gratie, sunt aruncate in spatiul public minciuni grosolane, cu cifre ametitoare, uitand onorabilii fosti (deveniti intre timp politicieni, dupa ce ani de zile ne-au tinut lectii de deontologie), de sumele pe care ei insisi le-au incasat, in urma cu foarte putini ani, tot in baza unor sentinte.

Independenta justitiei este pe cale sa devina o poveste frumoasa, de adormit copii, cu numiri facute tot de un politician cu teme de casa precise, in dispretul total al avizelor CSM, cu un scop clar, mentinerea dosarului penal ca instrument politic si de cumintire a judecatorilor.

O clasa politica avida de putere, influenta si bani, indiferent de care parte a eșichierului se plaseaza, a transformat judecatorul intr-o paiata, buna de aruncat in arena, pentru a-i da alegatorului satisfactia suprema: paine si circ.

Da, stiu, ma veti lapida in piata publica pentru ce spun. Dar nu va asteptati sa fim respectati cat timp ne complacem in minciuna si ipocrizie.

Din momentul in care am coborat in cetate si ne-am amestecat printre politicieni, am inceput sa vorbim ca ei si sa ne comportam ca ei, ne-am pierdut credibilitatea.

Ne refugiem sub mantia CSM pentru a ne apara o reputatie pe care tot noi am facut-o ferfenita, acceptand sa ascundem mizeria sub pres, tolerand abuzurile si incalcarile drepturilor fundamentale, aparandu-i pe cei care, din randul nostru fiind, incalca legea.

Politicul se apropie cu pasi repezi de distrugerea definitiva a independentei puterii judecatoresti.

E momentul sa uitam de ce ne desparte si sa cautam ce ne defineste sau ar trebui sa ne defineasca pe toti, procurori si judecatori deopotriva:
Nevoia de adevar si dreptate”. (G.I.)