IN MEMORIAM. Se implinesc 45 de ani de la moartea “poetului temnitelor”, Radu Gyr. Poeziile sale, scrise pana si pe talpa bocancului, au fost salvate prin alfabetul morse sau prin “insiruirea” pe bucati de ata

Astazi, 29 aprilie, se implinesc 45 de ani de la moartea marelui poet crestin Radu Gyr, pseudonimul lui Radu Demetrescu, supranumit si „poetul temnitelor”.


A patimit aproape 20 de ani de detentie politica pentru ca a facut parte din Miscarea Legionara, ca fel ca si alte mari personalitati ale neamului, precum Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Tutea, Nichifor Crainic.

Radu Gyr s-a nascut in 1905 la Campulung Muscel.Talentat, scrie versuri de la varsta de 10 ani iar la 14 ani da la iveala poemul dramatic ”In munti”.

A fost conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, la profesorul Mihail Dragomirescu. A semnat volume de poezii, studii critice, recenzii si eseuri literare, cronici dramatice, traduceri din Goethe, Baudelaire, Verlaine. Publica mai multe volume, precum Cerbul de lumina, Cununi uscate, Corabia cu tufanici, Poeme de razboi, Balade.

In 1945 incepe groaznicul lant al inchisorilor. Incadrat in ”lotul ziaristilor”, este condamnat la 12 ani de inchisoare si este eliberat in 1956. In 1958, acuzat ca ”dusman al poporului”, este condamnat la moarte, pedeapsa comutata ulterior la munca silnica pe viata. In 1963 este gratiat.

Sechelele puscariei comuniste i-au scurtat viata. S-a stins in ziua de 29 aprilie 1975, ca urmare a unei congestii cerebrale, dupa ce trupul ii fusese macinat de boli: hemofilie, ulcer duodenal, leziuni pulmonare. Din 1963 si pana la moarte, a fost permanent urmarit de Securitate, mereu pus sa dea declaratii privind activitatea sa ora cu ora.

In anii de detentie, in celule, compune sute de poezii, majoritatea salvate prin alfabetul Morse. Poezia lui Radu Gyr, poezia in lanturi, a fost suportul detinutilor! Cand recitau ”Iisus in celula”, parca uitau de foame, parca uitau de durere.

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula / O, ce trist si ce’nalt parea Crist!/ Luna venea dupa El, in celula / Si-L, facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui, pareau crini pe morminte, / Ochii adanci ca niste paduri. / Luna-L batea cu argint pe vestminte/ Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura: / – De unde vii Doamne, din ce veac? / Iisus a dus lin un deget la gura / Si mi-a facut semn ca sa tac.

S’a asezat langa mine pe rogojina: / – Pune-Mi pe rani mana ta! / Pe glezne-avea urme de cuie si rugina / Parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase / Pe rogojina mea cu libarci. / Luna lumina, dar zabrelele groase, / Lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatana / Si misunau paduchi si guzgani. / Am simtit cum imi cade capul pe mana / Si-am adormit o mie de ani…

Cand m’am desteptat din afunda genuna, / Miroseau paiele a trandafiri. / Eram in celula si era luna, / Numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere. / Am intrebat zidul: niciun raspuns! / Doar razele reci, ascutite’n unghere, / Cu sulita lor m’au strapuns…

  • Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele. / Din luna venea fum de catui… / M’am pipait… si pe mainile mele, / Am gasit urmele cuielor Lui.

Gheorghe Penciu, in cartea sa “Candidati pentru eternitate”, povesteaste cum isi compunea Radu Gyr poeziile in inchisoare.

“Sa scrii poezii in temnita nu era un lucru prea usor. Simpla detinere a unui creion sau a unei bucati de hartie iti atragea batai teribile si saptamani de izolare la Neagra (o celula neincalzita de 1/3m din beton, cu apa pe jos, fara pat si scaune –detinutul dormea din picioare sau pe jos). Metodele de scriere tin de domeniul incredibilului. Detinutii foloseau bucati de sapun sau de sticla pe care se sufla praful destinat deratizarii pe care se scrijelea cu o aschie. O alta metoda de „a scrie” o constituia innodarea atei, poezii intregi „fiind insirate” pe atele smulse din zeghe sau din paturi. Talpa de bocanc, captuseala hainelor, obloanele sau peretii celulelor au servit ca suport pentru stralucite opere literare”.

De asemenea, profesorul Atanasie Berzescu, rememoreaza intalnirea avuta cu Radu Gyr, in curtea penitenciarului Aiud.

“Dupa primele  intalniri gatuite  de  emotie  in  care  abia reuseam   sa   articulez cuvintele am   prins indrazneala   si   l-am intrebat  cum scrie poeziile si cum face sa le tina minte pe toate.

„Pai, uite cum!”, mi-a raspuns el razand de curiozitatea mea. „Stau in pat pe spate si ma uit in plafon. Fiind alb, mi-l inchipui hartia mea. Acolo, in fata ochilor, scriu versurile, asa cum vin ele din inspiratie. Si asa, strofa cu strofa, pana termin poezia. Cand ies afara, la plimbare, il iau pe unu ldintre voi si-i spun poezia facuta in camera. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. El este biblioteca mea. El stie toate poeziile mele de aici. Mai sunt si altii care le invata, cum este Gili Ioanid. Daca se intampla sa moara unul, sa ramana altul care sa le scoata afara”.

Raman cu tristetea ca noile generatii nu-l cunosc pe acest mare poet si nu isi infrumuseteaza spiritul cu aceasta poezie de o sensbilitate si traire cum nu se intalneste decat la marile genii”.

Revenind la Radu Gyr, trebuie spus ca in ”Zarca”, iadul cu regim sever unde era incarcerat, la Aiud, pana la ultimul ungher al celularului nou, nu era om sa nu fi invatat cateva stihuri ale lui Radu Gyr si ale multor altora, prin carcere, frig, foamete, pretul fiind impins uneori pana la limitele mortii. Activitatile intelectuale erau strict interzise si pedepsite exemplar.

Datorita sistemului de receptie – uneori deficitar – al alfabetului Morse, multe din poeziile lui au fost chiar inregistrate gresit. Nu li se poate reprosa acestor iubitori de frumos reaua credinta, din moment ce – pentru a si le insusi – isi riscau uneori si viata.

Nici dupa eliberarea din 1964 poetul nu avea sa cunoasca linistea, Securitatea urmarindu-l pas cu pas. In 1968 Securitatea il ameninta cu inchisoarea daca nu accepta sa dea diverse note informative, dar Gyr refuza categoric. Mai mult, pentru a incerca sa-l compromita, Securitatea il obliga sa colaboreze la o gazeta comunista “Glasul Patriei”.

In realitate, toate articolele erau scrise de securitate si poetul era obligat sa le semneze.

Dupa 1989, poezia poetului a reusit sa sparga si ultimele stavile ridicate de comunisti, opera sa fiind introdusa spre studiu in manualele scolare. Poetul a trecut la cele vesnice in 29 aprilie 1975, lasandu-ne mostenire o opera monumentala desimtire si traire romaneasca.

A fost inmormantat, initial, in Cimitirul Bellu Catolic, insa osemintele sale au fost deshumate, impreuna cu ale sotiei, si au fost mutate in cimitirul Manastirii Petru Voda din Targu Neamt. (Eva Theordorescu)

Sursa: activenews.ro




Leave a Reply