In contextul dezbaterilor publice privind desfiintarea Sectiei de Investigare a Infractiunilor din Justitie (SIIJ), Directia Nationala Anticoruptie aduce la cunostinta opiniei publice urmatoarele:
Directia Nationala Anticoruptie s-a exprimat in mod ferm si constant pentru desfiintarea SIIJ si revenirea in competenta sa a faptelor de coruptie si asimilate coruptiei savarsite de magistrati.
Aceasta pozitie ferma a fost adusa la cunostinta opiniei publice si a institutiilor cu atributii in domeniu, in repetate randuri, ea bazandu-se pe argumente temeinice.
Subliniem din nou nevoia Romaniei de a dispune de o structura de combatere a coruptiei, cu precadere la nivelurile cele mai inalte, care sa fie eficienta, functionala, specializata, inzestrata cu un grad inalt de independenta operationala si cu resurse umane si tehnice pe masura. Structura pe care o avem in vedere a fost deja creata inca din anul 2002 si functioneaza de 20 de ani, aceasta fiind Directia Nationala Anticoruptie.
Pentru coerenta urmaririi penale in cauzele de coruptie de nivel ridicat, pentru a valorifica eficient resursele deja alocate, solutia nu este slabirea mecanismului deja creat si functional, ci intarirea lui. Aceasta inseamna, printre altele, asigurarea faptului ca Directia specializata are competenta cu privire la toate sectoarele relevante ale societatii si cu privire la toate functiile publice relevante.
Intr-un stat ca Romania, in care nivelul de perceptie a populatiei cu privire la coruptie ramane ridicat, combaterea coruptiei nu poate pierde din vedere sectoare esentiale pentru functionarea unui stat, asa cum este sectorul judiciar. A rupe din competenta DNA un sector vital pentru societatea romaneasca este de natura sa fragmenteze lupta impotriva coruptiei la nivel inalt si mediu si sa ii reduca eficienta.
Acest lucru a putut fi observat in perioada in care a functionat SIIJ, perioada in care niciun dosar de coruptie in sistemul judiciar nu a mai fost trimis in judecata. In contrast, in perioada in care a avut in competenta fapte de coruptie si asimilate coruptiei savarsite de magistrati (2002 – octombrie 2018), DNA a trimis in judecata 161 de magistrati (76 de procurori si 85 de judecatori), iar pana in prezent au fost deja condamnati 117 de magistrati (56 de procurori, 60 de judecatori si 1 magistrat asistent). Precizam ca mai sunt cauze aflate in continuare in diferite faze de judecata.
Pe de alta parte, nevoia de specializare a procurorilor si de creare a institutiilor specializate in combaterea coruptiei prin mijloace penale, asa cum este DNA, este foarte clar prevazuta in conventiile internationale la care Romania este parte si a fost subliniata in dese randuri de Comisia Europeana si organizatiile internationale. Cu titlu de exemplu, amintim art. 36 din Conventia ONU impotriva coruptiei1, sau art. 20 din Conventia Penala impotriva coruptiei a Consiliului Europei2.
Proiectul adoptat de Guvern, desi vizeaza desfiintarea SIIJ, nu reprezinta din pacate un progres in asigurarea eficientei combaterii coruptiei la un nivel inalt, nivel care, indubitabil, ar trebui sa cuprinda si reprezentantii sectorului judiciar. Dimpotriva, solutia adoptata prin acest proiect vizeaza inlocuirea unei singure structuri, SIIJ, cu 16 structuri diferite din cadrul Ministerului Public, cu pastrarea competentei dupa calitatea persoanei, si nu dupa materie, a noilor procurori ce vor fi desemnati.
Aceasta reprezinta practic o disipare a resurselor si competentelor de urmarire penala si o perpetuare a ne-specializarii procurorilor care vor instrumenta cauze de coruptie privind magistrati.
Mai mult decat atat, fata de prevederile proiectului de lege, competenta noilor procurori desemnati pentru a desfasura urmarirea penala in cauzele privind judecatori si procurori s-ar putea extinde asupra altor persoane, ceea ce ar putea stirbi in continuare din competenta DNA si ar putea afecta activitatea acestei Directii.
Totodata, modalitatea de selectie a procurorilor desemnati este, la randul ei, de natura sa compromita perspectiva efectuarii unor anchete profesioniste si eficiente in ceea ce priveste coruptia in sectorul judiciar. Astfel, pe de o parte, acesti procurori sunt desemnati printr-o procedura necompetitiva, spre deosebire de procurorii DNA care sunt numiti in urma unui riguros concurs.
Apoi, unul din criteriile avute in vedere pentru desemnare, respectiv conduita morala ireprosabila, este masurata prin consultarea opiniei formulate de parchetele, instantele de judecata si baroul din raza teritoriala in care candidatul a functionat. Cu alte cuvinte este solicitata tocmai opinia persoanelor care, potential, ar putea fi subiect al anchetelor acestor procurori, ceea ce este foarte ingrijorator.
Prin antiteza, procurorii DNA nu sunt selectati in functie de opinia persoanelor din categoria celor pe care le ancheteaza. Mai mult decat atat, un alt element de apreciere a conduitei ireprosabile il reprezinta ”rezolutiile de clasare care privesc activitatea procurorului” emise de Inspectia Judiciara.
Aceasta reprezinta o flagranta incalcare a prezumtiei de nevinovatie a procurorului care, la un moment dat, ar fi putut sa fie victima unei plangeri vexatorii, neconfirmate de ancheta disciplinara.
Nu in ultimul rand, acestor procurori nu li se pretinde sa aiba experienta profesionala in instrumentarea cauzelor de coruptie, ci doar o experienta generala in supravegherea sau efectuarea urmaririi penale, ceea ce incalca in mod evident cerintele exprimate atat de Comisia de la Venetia cat si de rapoartele MCV.
In acelasi timp, constatam ca discutiile purtate la nivel public in legatura cu justificarea existentei unei SIIJ sau a unei forme alternative a ei sunt insotite de o serie de atacuri la adresa DNA si afirmatii cu privire la presupuse abuzuri comise in trecut de catre anumiti procurori ai acestei directii asupra unor magistrati, afirmatii care tind sa justifice infiintarea unor astfel de structuri.
Conducerea DNA respinge din nou, cu fermitate, acest tip de abordari denigratoare care, in ciuda dezmintirilor oficiale facute atat de institutie, cat si de procurorul sef al DNA, continua sa prolifereze in spatiul public.
A sustine ca procurorii DNA au comis fapte de abuz in serviciu si santaj fata de magistrati nu reprezinta decat alegatii nefondate, nesustinute juridic si menite sa discrediteze institutia si sa aduca atingere probitatii profesionale si independentei magistratilor procurori.
Nu exista nicio hotarare definitiva a vreunei instante care sa constate savarsirea presupuselor abuzuri comise de procurorii DNA; numarul de dosare inregistrate la nivelul DNA care vizeaza procurori si judecatori a fost aproape egal pentru ambele categorii de magistrati, iar numarul sesizarilor din oficiu a constituit un procent redus din numarul total de dosare; majoritatea dosarelor cu fapte de coruptie savarsite de magistrati fusesera constituite la plangerile sau denunturile depuse de cetateni.
In ceea ce priveste Raportul Inspectiei Judiciare nr. 5488/IJ/1365/DIP/2018, din data de 05.04.2019 avand ca obiect respectarea principiilor generale care guverneaza activitatea Autoritatii Judecatoresti in cauzele de competenta Directiei Nationale Anticoruptie vizand magistrati sau in legatura cu acestea care este invocat uneori si care a devenit suport al alegatiilor referitoare la presupusele abuzuri ale procurorilor DNA, acest raport a fost contestat conform prevederilor legale.
De altfel, chiar si Consiliul Superior al Magistraturii mentioneaza ca Raportul Inspectiei Judiciare – nu produce efecte juridice, nefiind altceva decat „expresia rezultatelor unui control”3.
DNA contesta in continuare rezultatele acestui Raport. Concret, la data de 20 ianuarie 2022, fata de Decizia civila prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie a validat Hotararea Plenului CSM de aprobare a Raportului Inspectiei Judiciare, DNA a formulat o Contestatie in anulare intemeiata pe potentiala existenta a unui caz de incompatibilitate a judecatorului, legat de suspiciunea rezonabila privind lipsa de impartialitate a unuia dintre membri completului de judecata care a pronuntat decizia. (I.P.)
